Pe 8 decembrie 1982, Universitatea Craiova învinge şi elimină puternica echipă franceză  Bordeaux în lotul căreia se regăsesc celebrii Giresse, Tresor, Tigana, Ruffier, Memering sau Lacombe, componenţii cocoşului galic, care în vară pierduseră dramatic semifinala campionatului mondial cu Germania iar peste 2 ani se vor aureola cu titlul european. A fost victoria unei generaţii de excepţie pentru o ţară împovărată de un sistem totalitar, unde cultul personalităţii va atinge cote de neimaginat şi va contribui în scurt timp la stoparea ascensiunii Universităţii Craiova în detrimentul altei echipe aflate în sufletul dictatorului.

Ministerul Învăţămăntului emite un ordin prin care cluburile sportive din subordinea unităţilor de învăţămănt superior vor purta denumirea de Universitatea iar cele cu profil politehnic vor purta denumirea de Politehnica. Astfel echipa îşi schimbă denumirea din Ştiinţa în Universitatea.

Pe data de 29 noiembrie 1966, Universitatea Craiova joacă primul meci sub noua titulatură prin care a visat să cucerească Europa şi a încăntat milioane de români. Era etapa cu nr. 13, ultima a turului ediţiei 1966-1967, iar prin victorie repurtată, formaţia craioveană se instalează pe primul loc şi va deţine pentru prima oară titlul neoficial de ‘’campioana de toamnă.’’     

 Clasamentul turului: 1. Universitatea Craiova  13 meciuri,  8-1-4,  18-19,  17 puncte.    

Într-o frumoasă duminică de toamnă, (29 octombrie 1967), oltenii inaugurează stadionul “CENTRAL” cu ocazia meciului internaţional dintre România - Polonia, (selecţionate secunde, B),  scor 2-2 (0-1). Au jucat în această memorabilă partidă craiovenii: atacantul Constantin Sfîrlogea (considerat cel mai bun de pe teren),  fundaşii Constantin Deliu şi Marin Marcel şi extrema Teo Ţarălungă.

Dezafilierea Univ. Craiova a lăsat mască toată lumea fotbalistică. Deşi patronul mititelu şi-a strigat durerea acuzănd că totul este un abuz premeditat, nimeni nu l-a mai crezut. Ştiinţa a retrogradat iar el poartă numele păcatului. Demersurile legale făcute de acesta în justiţie zguduie gaşca de interese din capul federaţiei. Ironiile mediatizate sunt înlocuite acum cu gesturi disperate. Colacurile lor de salvare, care le-au dat aceea putere tiranică evită să se mai arate. Cei care conduc de fapt destinele fotbalului şi împart prada după interesele lor, stau deoparte şi îşi betonează poziţiile.

Pentru faptul că numele său se asemăna cu cel al dictatorului Ceauşescu, pănă în decembrie ’89 crainicii stadioanelor sau ziariştii l-au trecut în casetele tehnice sau l-au anunţat în difizoarele arenelor ca C. Gheorghe. Ceauşilă îşi aminteşte că a intrat în panică a doua zi după debutul său în Divizia A: „Eram acasă, la Vâlcea, şi am cumpărat ziarul Sportul, să văd dacă s-a scris ceva de mine. Am avut un şoc atunci când am citit echipa. Eu nu eram, deşi jucasem! Abia la a treia sau a patra citire am descoperit un «Ce Gheorghe» în caseta meciului şi am făcut legătura. Eram eu!”. (Prosport.ro)

"Bună ziua din capitala Olteniei vă spune Sebastian Domozină...".

Cu regret şi tristeţe azi comemorăm 14 ani de la trecerea în lumea umbrelor a inegalabilului Sebastian Domozină, vocea de aur a oltenilor. Am trăit şi suferit alături de cel mai mare şi cel mai entuziast crainic sportiv al României, vocea sa fiind cunoscută şi recunoscută în toate coclaurile ţării, iar în judeţele Olteniei fiind de-a dreptul venerată. A avut şansa să traiască alături de o echipă de legendă, care a rupt România totalitară în două, care a redat demnitatea unei competiţii confiscată de comunişti şi a făcut furori prin Europa.  Cănd spui Craiova Maxima automat spui şi Sebastian Domozină. Două legende inseparabile.

Pe 2 octombrie 1985, în turul I al Cupei Cupelor, oltenii reuşesc una dintre surprizele cupelor europene eliminănd titrata echipă monegască  AS Monaco. A fost una dintre ultimele zvăcniri europene ale Universităţii Craiova şi ale unor jucătorii peste care trecuseră anii, numeroase accidentări dar şi multe frustrări.

„Fotbalul e ca televizorul: mulţi se uită, puţini pricep.”  Petre Deselnicu

În 23 septembrie 1946 la Mofleni - Dolj s-a născut Petre Deselnicu unul dintre cei mai valoroşi fundaşi care i-a dat Craiova fotbalistică. Crescut la şcoala de fotbal a Ştiinţei a fost legitimat în 1962, echipă la care a şi debutat în divizia A pe 21 august 1966, în etapa nr.1, alături de: Vasilescu (’46 Papuc) - Mihăilescu, Mincă, Bîtlan, Marin Marcel (’60 Deselnicu debut A ) - Strîmbeanu, Ivan - Cîrciumărescu, Sfirlogea, Oblemenco debut U Craiova, Deliu sub comanda antrenorului Robert Cosmoc.

"Craiova s-a născut şi a murit o dată cu mine"  (Ilie Balaci)

Astăzi Silviu Lung împlineşte 55 de ani, pe care îi sărbătoreşte departe de Craiova lui dragă. Încă de la prima legitimare (1971),  la echipa locală Victoria Carei (C), s-a remarcat prin siguranţa intervenţiilor, curaj şi inspiraţie. Remarcat de scooterii Universităţii Craiova, este adus în Bănie în 1974 odată cu Nicolae Dobrin (FC Argeş), Rodion Cămătaru (Strehaia, div.C) şi Zoltan Crişan (Minerul Baia Mare) pentru a înlocui din mers vechea garnitură.

Astăzi vărful de atac al Univerităţii Craiova, George Biţă împlineşte 48 de ani. Originar din Ostroveni - Dolj, a debutat la Electroputere Craiova în sezonul 1985/ 1985, echipă  cu care a promovat în div.B. În vara lui 1986 este adus la Universitatea Craiova în încercarea de a-l înlocui pe Rodion Cămătaru racolat şi transferat la dinamo Bucureşti.

5 septembrie 1948. Cei care au disputat în vremurile acelea tulburi meciul de la Filiaşi nu visau că peste de ani vor fi aniversaţi şi sărbătoriţi. Şi nu credeau în emulaţia urmaşilor. Universitatea Craiova a înflorit odată cu instituţia a cărui nume îl poartă şi cu oraşul care a redevenit Cetatea Banilor şi capitala Olteniei după  desovietizarea regiunii.